Ma duc sa alerg si sa dau cu pumnii in perne.

- E o senzatie foarte faina sa nu mai trebuiasca sa te mai ascunzi cand e vorba despre prieteni sau familie, sau sa dai explicatii complicate si total mincinoase .

- M-am apucat sa-mi triez garderoba si sa fac pachete cu hainele pe care nu le mai port, ca sa le dau. Am reusit sa las sentimentalismele la o parte sau conceptiile de pensionar de 180 de ani gen “las’ sa fie acolo, ca o sa o mai imbrac o data si o data”. Primul lucru facut a fost sa imi scot afara si sa imi impachetez toata garderoba feminina, pe care nici macar nu am purtat-o mai mult de 2-3 ori in 15 ani. Pe urma am scos tot ce nu ma mai incape (lasand la o parte sperantele ca o sa ma mai incapa candva, mai ales ca tratamentul hormonal o sa imi schimbe anatomia) si, cea mai grea parte, tot ce n-am mai purtat de doi ani incoace. Uraaa!

- Lene cronica de cateva saptamani pana acum, la care a contribuit din plin si saptamana libera de Paste si 1 Mai. M-am obisnuit prost. Si am exagerat cu inactivitatea si berea, drept pentru care m-am ales si cu o semidepresie cu care ma lupt de vreo doua saptamani. La chestia asta a contribuit si faptul ca mi-am luat webcam si cam stau cu nasul in propria mea imagine, ca sa imi supraveghez gesturile. Si nu-mi place ce vad.

- Lucrurile stagneaza din plin cu clinica din Olanda si cu planurile de mutare. Am sunat la ambasada si ei zic ca trebuie sa ma duc direct acolo la immigration & naturalization sau la primarie. Mi se pare foarte complicat tot ce trebuie sa fac. O sa ma duc in iunie in vizita si poate aflu mai multe.

- Dimineata m-am trezit plangand din cauza unui vis. E clar, am multe lucruri nerezolvate a l’interieur si va trebui sa muncesc mai mult sa le rezolv intr-un fel sau altul.

In rest… multe planuri si nimic concret. Cred ca ar trebui sa imi fixez un program cu deadline-uri, ca vad ca ma delas din nou si asta nu e bine deloc.

Hai ca de data asta chiar am exagerat cu nescrisul in blog. Intre timp mi-au venit o suta de idei de posturi si bineinteles le-am uitat pe toate. Am inceput sa ma plictisesc de mine si sa nu mai am nimic interesant de zis? Posibil.

Nu pot sa imi dau seama daca lucrurile stagneaza sau nu. Probabil sufar din lipsa de rabdare, dupa ce 33 de ani pana acum n-am facut nimic. Bineinteles ca e vorba despre problema stiuta . In momentul asta am cam incheiat 90% procesul de coming out si am luat decizia de a face toate demersurile necesare pentru SRS in Olanda. Am scris unei clinici specializate si am primis raspuns ca o sa se discute cazul meu in viitoarea sedinta a genderteam-ului. La prima vedere, lucrurile nu par foarte complicate. Am gasit, sa spunem, o solutie optima, si anume sa ma mut in Olanda cel putin pentru cativa ani. Complicat o sa fie, probabil, dupa tratamente si operatii, pentru ca Romania e Romania bineinteles si nu stiu la ce sa ma astept cand vin inapoi pentru a-mi schimba actele, numele si ce mai trebuie de schimbat din punct de vedere legal. Si iata-ma cum discut eu de niste chestii indepartate in legatura cu care nu am certitudinea ca o sa se intample asa cum vreau.

Trec succesiv prin momente de teama si prin momente de optimism. Uneori am senzatia (si ambitia) ca totul o sa mearga bine si ca peste doi ani o sa fiu ce imi doresc sa fiu. Dar alteori ma apuca intrebarile retorice. Daca nu ma accepta clinica? Daca in urma testelor o sa descoperim ca nu mi se poate recomanda tratamentul hormonal din motive medicale? Daca nu ma adaptez in Olanda? Daca o sa sufar de siguratate si lucrurile nu o sa mearga bine cu persoana speciala din viata mea? Daca nu o sa reusesc sa imi aranjez treburile profesionale in asa fel incat sa am din ce trai? Daca nu o sa am bani pentru terapie? Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat ma sperii mai tare. Cred ca solutia cea mai buna ar fi sa nu ma ganbdesc atat de mult si pur si simplu sa ma apuc de treaba. Oricum, de la inceputul anului si pana acum am mers intr-un ritm foarte alert, desi, tot la prima vedere, s-ar parea ca n-am facut mare lucru.

Si astea fiind spuse, am mai scuturat putin praful de pe blog. Inca ma mai gandesc la ghidul pentru trans. Poate ajung la o concluzie in curand. Va tin la curent .

GHINIOANE = varianta moldoveneasca pentru ardelenescul “Bine, Ioane”

HAITI = grupuri de lupi flamanzi care bantuie prin judetul Botosani

LESINA = pe unde merge “le tren”

LIBERTATEA PRESEI = privilegiu de care se bucura un ziarist la iesirea din inchisoare

MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri

MOLIERE = cutiute in care se pastreaza naftalina

NASTURE = plasture pentru nas

PLASTURE = nasture din material plastic

PITON = peshte a carui lungime declarata se obtine din cea reala prin inmultire cu 3,14

RATEU = pateu din carne de ratza

SCARABEU = cetatean ce locuieste la bloc, la scara a doua; din aceeasi familie de cuvinte se cunosc scaraceu si scaradeu.

SCUMPETE = termen dragastos adresat femeii iubite pe timp de inflatie

TRACTOR = actor cu mult trac

TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie

TZURTZUR = Sunetul soneriei, iarna

VEDETA = nava mica de razboi care se bucura de o deosebita popularitate

BATALION = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe

A GENERALIZA = verb mai mare in grad decat “a coloneliza”

Am primit ceva dragut pe mail si m-am gandit sa postez si aici. Daca tot duc lipsa de inspiratie in ultima vreme, macar sa “lucreze” altii si pentru mine.

LEGILE vietii:

“Atunci cind ai nevoie sa descui o usa , cu miinile ocupate de zece pungi mari si grele… cheia se va afla in buzunarul opus miinii pe care cu greu ti-ai eliberat-o “. (Legea Degeabasuni)

“Singura data cind poarta se inchide singura e atunci cind ai lasat cheile pe dinauntru “. (Legea Futuipastelemasiidecheie)

“Cand ai mainile pline de unsoare incepe sa te gadile nasul “.. (Legea Nasuvreauntura)

“Cand ti se pare ca totul merge foarte bine… e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important… “. (Legea Imitragpalme)

“Daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cand toti din jurul tau sint disperati… e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei “.(Legea Incanapicatmoneda)

“Problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma!” . (Legea Astanueviata)

“Vei ajunge fugind la telefon exact cit sa mai auzi cum cineva inchide receptorul “. (Legea Ghicicineafost)

“Mereu sint doua filme bune pe doua programe diferite la televizor… .dar mereu la aceasi ora”. (Legea Isibatjocdenoi)

“Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata! (Legea Numaiplescai)

“Orice corp omenesc scufundat intr-o cada facind o baie relaxanta cu spuma face sa sune telefonul! “. (Legea Cinedracusunaloraasta)

“Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare!”. (Legea Nicisamacacinlinistenupot)

“Viteza vantului creste direct proportional cu pretul coafurii recent facute!”. (Legea Chelulnuseagita)

“Daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult…. Nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect! “. (Legea Samibagpicioarele)

“Mereu cand ajungi punctual nu va fi nimeni sa te vada, dar cand intarzii doar 5 minute… vor fi toti deja prezenti … si toti se vor uita la ceas si vor clatina din cap! (Legea Namaripilapicioare)

CONCLUZIE: Nu lua asa in serios viata, la urma urmei oricum nu scapi viu din ea!

Pe de alta parte, amintindu-mi de intelepciunea ardeleneasca pomenita de Femeia simpla, am reusit sa fotografiezpe sosea o ilustrare a respectivei zicale la moda, importata in regat (masina era de Bucuresti). Enjoy!

Una dintre noutati este ca ma apuc de sport. Bineinteles, nici de data asta nu trebuia sa imi fie usor. Centrul la care am mai fost acum cativa ani s-a inchis, vreo doua sali de fitness ieftine sunt full cand pot eu sa merg si singura sala care mi-a placut e atat de scumpa incat nu merita. Drept pentru care m-am enervat teribil si mi-am cumparat o banca de fitness care imi ocupa jumate de sufragerie. Cand am vazut-o in magazin, nu parea atat de mare . Mi-a luat vreo trei ore sa o montez si am facut febra musculara din cauza asta, mai dihai decat as fi facut in urma fitness-ului in sine. Dar asta m-a facut sa ma simt bine. Uite, frate, m-am descurcat sa compun un adevarat puzzle 3D  fara nici un fel de ajutor extern si fara accidente . Bine ca nu l-am mostenit pe tata, care are doua maini stangi. Acum mai am nevoie doar de niste greutati (in sensul propriu, ca in cel figurat nu duc lipsa) si, bineinteles, de ambitia de a ma tine de exercitii.

In alta ordine de idei, tot in contextul initiativelor mele de a face mai multa miscare si de a schimba ceva (pozitiv) la viata asta a mea (si daca tot am ramas, temporar, fara masina de serviciu), dimineata am plecat de acasa cu planuri marete. Sa ma duc pe jos vreo doua statii, pana la capatul unor autobuze, printre care ar fi trebuit sa se numere si cel de care as fi avut nevoie pentru a ajunge la serviciu. Ma pregatesc temeinic (cu carte si cu covrigi) si pornesc in excursie. Vreme frumoasa, caldut afara… Ce mai, o placere. Si radeam, in sinea mea, crezand ca in sfarsit ma ocoleste ghinionul. Ca putea sa ploua cu spume, numai asa, ca sa imi strice mie cheful de plimbare si de economisit banii pe care as fi putut sa ii dau pe taxi.  Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Ajung la capatul autobuzelor ca sa constat ca majoritateaau fost deviate si ca ala de care aveam eu nevoie nici macar nu mai trecea pe acolo. Bee-au-ti-ful. Deci a trebuit sa iau din nou taxiul. Asta-i viata. Sa vedem ce bafta am diseara in a descoperi alta alternativa de transport in comun catre casa.

Sa traiesti cu gandul ca nimic din ceea ce iti doresti nu se poate implini decat in vis… Si nici macar asupra visului sa nu ai control. Sa fie totul asa… ca nisipul fin de pe plajele altei varste… Sa il strangi in pumn crezand ca este aur si sa ti se scurga printre degete cu atat mai repede cu cat strangi pumnul mai tare. Sa locuiasca in palma ta o clepsidra cu sens unic…

N-ai avut decat o sansa si acum trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca a ratat-o altcineva sau altceva pentru tine, inca de dinainte de a te naste.

Spune-mi…

Ce gust are certitudinea atunci cand esti singurul care Stie intr-o lume in care toti Spera, intotdeauna interogativ? Ei isi doresc raspunsuri. Tu ce iti mai doresti si cum de mai poti sa-ti misti picioarele unul dupa celalalalt si inima de la o clipa la alta, in timp ce timpul ti se scurge printre degete?

Cum de ramai cand pana si visul ti-e facut din pirita? De ce irosesti atata aer si energie degeaba? Altii au mai multa nevoie de ele decat tine.

Te agiti uneori chiar mai mult decat cei ce nu Stiu si vor sa Afle. Dar tu Stii deja: cu cat mai tare te zbati, cu atat mai mult te afunzi in mlastina ta personala, croita pe masura, nici prea larga, nici prea stramta, ca nu cumva sa plezneasca pe la incheieturi.

Nu viata e o iluzie. Ci faptul ca ai putea vreodata sa iti ispasesti condamnarea la sentimente.

Inca nu e pregatit 100% sa ia in considerare alternativa tranzitiei si insista sa ma duc intai la psihoterapie si sa aflu sigur daca asta este singura alternativa. Dar eu oricum asta vroiam sa fac din start. I-am propus si sa mearga si el sa vorbeasca virgula cu psihologul ca sa inteleaga mai bine despre ce e vorba. Totul e, acum, sa il si gasesc si sa mai si merg la terapie. Recunosc ca am o stare de timorare referitoare la o eventuala evaluare psihologica. Dar e necesara si este primul pas, macar ca sa ma linistesc.

Un alt lucru pe care mi l-a propus a fost sa iau in considerare alternativa de a infia un copil care, dupa cum crede el la momentul de fata, mi-ar ocupa gandurile si mi-ar umple viata, m-ar implini din alte puncte de vedere decat cele legate de o eventuala relatie de cuplu sau viata sociala in contextul identitatii mele de gen. Dar eu nu cred ca este cea mai buna solutie totusi. In primul rand pentru ca acel copil are nevoie de o anumita stabilitate afectiva si nu de dilemele existentiale ale parintelui lui . In al doilea rand pentru ca, totusi, recunosc, imi doresc sa fiu parinte, dar nu e singurul lucru pe care mi-l doresc. Si tot incomplet sufleteste as fi. Nu poti inlocui un lucru pe care ti-l doresti cu tot sufletul cu un lucru pe care ti-l doresti mai putin si la care nu te poti raporta asa cum doresti in absenta tranzitiei respective. Iar un al treilea argument este faptul ca adoptia unui copil de catre o persoana singura poate fi chiar mai dificila din punct de vedere legal si birocratic decat tranzitia .

Am mai discutat si diverse scenarii pentru a obtine banii necesari in cazul in care o sa merg pe tranzitie. Si chiar si in cazul asta a zis ca ma sustine. Una peste alta, daca intr-adevar este asa cum spune, am un sprijin serios in toate “tribulatiile” mele prezente si viitoare. Iar discutia a fost normala si relativ relaxata.

Ciudat este ca ma asteptam sa ma calmez mai mult si nu e asa. Tot am stari de nervozitate inexplicabile de data asta, tot am insomnii si vise multe si obostoare cand reusesc sa adorm, tot n-am chef de nimic si trebuie sa fac eforturi sa ma mobilizez si sa ma concentrez pe ceea ce am de facut. Mai ales ca mi s-au aglomerat treburile profesionale si extraprofesionale si acus vin si deadline-urile .  Dar sper sa treaca.