Monday
martie 3, 2008 by titusandroginus
Am scapat momentan de nebunie. Dar vine el urmatorul deadline…
Una dintre noutati este ca ma apuc de sport. Bineinteles, nici de data asta nu trebuia sa imi fie usor. Centrul la care am mai fost acum cativa ani s-a inchis, vreo doua sali de fitness ieftine sunt full cand pot eu sa merg si singura sala care mi-a placut e atat de scumpa incat nu merita. Drept pentru care m-am enervat teribil si mi-am cumparat o banca de fitness care imi ocupa jumate de sufragerie. Cand am vazut-o in magazin, nu parea atat de mare :D. Mi-a luat vreo trei ore sa o montez si am facut febra musculara din cauza asta, mai dihai decat as fi facut in urma fitness-ului in sine. Dar asta m-a facut sa ma simt bine. Uite, frate, m-am descurcat sa compun un adevarat puzzle 3D fara nici un fel de ajutor extern si fara accidente :D. Bine ca nu l-am mostenit pe tata, care are doua maini stangi. Acum mai am nevoie doar de niste greutati (in sensul propriu, ca in cel figurat nu duc lipsa) si, bineinteles, de ambitia de a ma tine de exercitii.
In alta ordine de idei, tot in contextul initiativelor mele de a face mai multa miscare si de a schimba ceva (pozitiv) la viata asta a mea (si daca tot am ramas, temporar, fara masina de serviciu), dimineata am plecat de acasa cu planuri marete. Sa ma duc pe jos vreo doua statii, pana la capatul unor autobuze, printre care ar fi trebuit sa se numere si cel de care as fi avut nevoie pentru a ajunge la serviciu. Ma pregatesc temeinic (cu carte si cu covrigi) si pornesc in excursie. Vreme frumoasa, caldut afara… Ce mai, o placere. Si radeam, in sinea mea, crezand ca in sfarsit ma ocoleste ghinionul. Ca putea sa ploua cu spume, numai asa, ca sa imi strice mie cheful de plimbare si de economisit banii pe care as fi putut sa ii dau pe taxi. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Ajung la capatul autobuzelor ca sa constat ca majoritateaau fost deviate si ca ala de care aveam eu nevoie nici macar nu mai trecea pe acolo. Bee-au-ti-ful. Deci a trebuit sa iau din nou taxiul. Asta-i viata. Sa vedem ce bafta am diseara in a descoperi alta alternativa de transport in comun catre casa.
Insa important este ca ti-ai indeplinit scopul!
Ai dreptate :).
e minunat ca vrei sa te apuci serios de sport. iti admir cu adevarat vointa! nu vrei sa trimiti din preplinul tau si altii? (ca mine de ex.)…ca tare duc lipsa… nu stiu cum reusesti.. eu de ex. in loc sa ma gandesc la cure de slabire, caci ar cam fi cazul, caut pe net ce retete de mancare sa mai incerc!…. grea e viata asta.. tot ce e bun nu ne este la indemana…
Sper sa am vointa :). Deocamdata stau bine, dar e inca un lucru nou. Oricum, abia astept sa se incalzeasca sa ies cu bicicleta.