Diverse si amestecate

Uneori am senzatia ca toate gandurile, strategiile, framantarile, documentarea, argumentele pro si contra care atrag dupa ele semntimente dintre cele mai amestecate nu mai au mult pana sa transforme toata povestea asta cu transsexualismul intr-o obsesie mare, grasa si suculenta care o sa imi acapareze toate momentele libere. As vorbi despre asta cu toata lumea, cel putin, care stie de chestia asta (numai cu cine trebuie nu am curajul inca sa discut) si trebuie sa ma supraveghez sa nu aduc mereu vorba despre asta in discutiile particulare cu persoanele respective. Nu de alta, dar nu exista numai problema asta pe lume, iar lor numai de asta nu le arde, sa ma auda pe mine batand tot timpul campii despre subiect.  Besides, n-oi fi tocmai eu buricul pamantului sau centrul preocuparilor lor. Asa ca ma stradui sa ascult cu atentie cand e de ascultat, sa empatizez si ma stradui sa tac si sa imi gasesc si alte preocupari care sa imi tina lumea interioara ocupata macar pentru o vreme sau macar partial.

De obicei ma scufund in citit cu o pofta demna de un Gargantua literar si cred ca daca intr-o seara as ramane fara materie prima – desi slabe sperante – as fi in stare sa ma apuc sa citesc cartea de telefon numai sa imi tin mintea ocupata cu ceva. Sau mai bine zis ma agat de citit ca de un colac de salvare. Pacat ca din cauza vitezei de lectura si din cauza metabolismului exacerbat al argumentatiei pro si contra mai sus mentionate raman cu prea putine din ceea ce citesc, imi pierd atentia fata de elemente care inainte ma interesau si analizez prea putin cele citite prin prisma intelectuala cu care ma obisnuisem. Daca se declanseaza vreo discutie literara pe la birou, ceea ce se intampla destul de rar in ultima vreme, thank God, tac malc si ma trezesc intrebandu-ma daca am vreun punct de vedere in legatura cu subiectul respectiv. Si cand ma gandesc ce ma mai aprindeam pe vremuri intr-o astfel de discutie ma apuca rusinea si frustrarea.

Ca o paranteza, imi spunea mai deunazi o prietena ca are certitudinea ca i-a scazut cultura generala si ca regreta asta, drept pentru care ar trebui sa facem ceva. Si am inceput cu muzeele si cu teatrele. Destul de promitator, culmea, chiar am retinut cate una, cate alta, sa vedem cat ne tine. Hai sa zicem ca asta e o batalie castigata, cel putin din punctul meu de vedere.

O alta alternativa ar fi implicarea in proiecte noi. Problema e lipsa de concentrare, lipsa de motivatie si sindromul de zapaceala acuta care ma bantuie mai ceva ca fantomele dintr-un British Manor de provincie. As avea cateva (mai multe) proiecte pe lista de asteptare, dar inca nu s-a eliberat nici un loc la cursa aeriana dintre sinapsele mele care urla dupa pensionare.

Vreau, nu vreau, trebuie sa ma scutur cumva. Ca-i bai!