…Sau altfel spus duet de bormasina cu rotopercutor sambata dimineata la ora 9:30. Ma si intrebam ce o fi cu vecinii mei de nu s-au mai ocupat de mult de gaurit peretii. Nu stiu ce or face atata veme cu bormasinile alea, ca dupa zgomotul sustinut care a terorizat tot blocul vara si toamna trecuta, cred ca nu mai exista nici un perete care sa nu fie mandrul posesor a cel putin 10-15 gauri. Probabil ca unele apartamente arata ca niste schweizere, de ma mir ca nu pica tot blocul din cauza asta. Probabil ca exista o psihoza in masa, provocata de ultima moda din lumea peretilor cu personalitate, care induc fiintelor umane, probabil la nivel subliminal, in timpul somnului, dorinta lor fierbinte de bodypiercing. Cred ca in timpul noptii se desfasoara adevarate sedinte de mandrie exacerbata: ia uita-te la mine, am trei gauri noi, oamenii astia sunt atat de usor de manipulat!
Problema e ca aceste concerte matinale se declanseaza exact cand am eu cea mai mare pofta de somn, ca o conspiratie monstruoasa care imi strica sambetele si duminicile. Nu ca ar fi normal sa mai vreau sa mai dorm dupa ora 9 jumate. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge. In cazul meu, departe cu nervii, intinsi la maximum precum elasticul de la chiloti, gata sa plezneasca. Ia uite, dom’le, si eu care credeam ca stau bine cu sistemul nervos! Surpriza!
Ma gandesc foarte serios sa intru si eu in joc. If you can’t beat them, join them. Ma duc sa scot aspiratorul si sa umplu si o masina de rufe, concomitent cu selectarea volumului maxim la mp3 player. Cred ca am chef de Simfonia Fantastica a lui Berlioz. Si de-o mai ramane un geam intreg in bloc…
