Ce (n-)am mai facut in ultima vreme

Hello all,

Hai ca de data asta chiar am exagerat cu nescrisul in blog. Intre timp mi-au venit o suta de idei de posturi si bineinteles le-am uitat pe toate. Am inceput sa ma plictisesc de mine si sa nu mai am nimic interesant de zis? Posibil.

Nu pot sa imi dau seama daca lucrurile stagneaza sau nu. Probabil sufar din lipsa de rabdare, dupa ce 33 de ani pana acum n-am facut nimic. Bineinteles ca e vorba despre problema stiuta :D. In momentul asta am cam incheiat 90% procesul de coming out si am luat decizia de a face toate demersurile necesare pentru SRS in Olanda. Am scris unei clinici specializate si am primis raspuns ca o sa se discute cazul meu in viitoarea sedinta a genderteam-ului. La prima vedere, lucrurile nu par foarte complicate. Am gasit, sa spunem, o solutie optima, si anume sa ma mut in Olanda cel putin pentru cativa ani. Complicat o sa fie, probabil, dupa tratamente si operatii, pentru ca Romania e Romania bineinteles si nu stiu la ce sa ma astept cand vin inapoi pentru a-mi schimba actele, numele si ce mai trebuie de schimbat din punct de vedere legal. Si iata-ma cum discut eu de niste chestii indepartate in legatura cu care nu am certitudinea ca o sa se intample asa cum vreau.

Trec succesiv prin momente de teama si prin momente de optimism. Uneori am senzatia (si ambitia) ca totul o sa mearga bine si ca peste doi ani o sa fiu ce imi doresc sa fiu. Dar alteori ma apuca intrebarile retorice. Daca nu ma accepta clinica? Daca in urma testelor o sa descoperim ca nu mi se poate recomanda tratamentul hormonal din motive medicale? Daca nu ma adaptez in Olanda? Daca o sa sufar de siguratate si lucrurile nu o sa mearga bine cu persoana speciala din viata mea? Daca nu o sa reusesc sa imi aranjez treburile profesionale in asa fel incat sa am din ce trai? Daca nu o sa am bani pentru terapie? Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat ma sperii mai tare. Cred ca solutia cea mai buna ar fi sa nu ma ganbdesc atat de mult si pur si simplu sa ma apuc de treaba. Oricum, de la inceputul anului si pana acum am mers intr-un ritm foarte alert, desi, tot la prima vedere, s-ar parea ca n-am facut mare lucru.

Si astea fiind spuse, am mai scuturat putin praful de pe blog. Inca ma mai gandesc la ghidul pentru trans. Poate ajung la o concluzie in curand. Va tin la curent :).

Noul DEX?

Am mai primit ceva haios pe mail, pe care vreau sa il impartasesc cu voi. Stiu, de la o vreme, nu prea am mai avut timp sa iau in serios blogul, dar e o perioada agitata din toate punctele de vedere… Primavara, indragosteala, deadlineuri, planuri de mutare in Olanda, lipsa de chef de treaba, dor de duca, febra musculara pe motive de sport intensiv de cateva zile incoace si alte alea. Mi-am propus sa incerc sa fac un fel de ghid trans pe blog, dar asta necesita un pic de timp. Oricum, o sa ma apuc eu de el intr-o zi :). Pana atunci, va las cu cateva definitii propuse pentru viitoarea versiune a DEX-ului. Sper sa va placa.

GHINIOANE = varianta moldoveneasca pentru ardelenescul “Bine, Ioane”

HAITI = grupuri de lupi flamanzi care bantuie prin judetul Botosani

LESINA = pe unde merge “le tren”

LIBERTATEA PRESEI = privilegiu de care se bucura un ziarist la iesirea din inchisoare

MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri

MOLIERE = cutiute in care se pastreaza naftalina

NASTURE = plasture pentru nas

PLASTURE = nasture din material plastic

PITON = peshte a carui lungime declarata se obtine din cea reala prin inmultire cu 3,14

RATEU = pateu din carne de ratza

SCARABEU = cetatean ce locuieste la bloc, la scara a doua; din aceeasi familie de cuvinte se cunosc scaraceu si scaradeu.

SCUMPETE = termen dragastos adresat femeii iubite pe timp de inflatie

TRACTOR = actor cu mult trac

TUTUN = a-a-arma de-de-de a-a-artilerie

TZURTZUR = Sunetul soneriei, iarna

VEDETA = nava mica de razboi care se bucura de o deosebita popularitate

BATALION = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe

A GENERALIZA = verb mai mare in grad decat “a coloneliza”

Fun stuff

Am primit ceva dragut pe mail si m-am gandit sa postez si aici. Daca tot duc lipsa de inspiratie in ultima vreme, macar sa “lucreze” altii si pentru mine.

LEGILE vietii:

“Atunci cind ai nevoie sa descui o usa , cu miinile ocupate de zece pungi mari si grele… cheia se va afla in buzunarul opus miinii pe care cu greu ti-ai eliberat-o “. (Legea Degeabasuni)

“Singura data cind poarta se inchide singura e atunci cind ai lasat cheile pe dinauntru “. (Legea Futuipastelemasiidecheie)

“Cand ai mainile pline de unsoare incepe sa te gadile nasul “.. (Legea Nasuvreauntura)

“Cand ti se pare ca totul merge foarte bine… e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important… “. (Legea Imitragpalme)

“Daca reusesti sa-ti pastrezi calmul cand toti din jurul tau sint disperati… e pentru ca nu ai priceput pe deplin gravitatea problemei “.(Legea Incanapicatmoneda)

“Problemele nu se creeaza, nici nu se rezolva, ele doar se transforma!” . (Legea Astanueviata)

“Vei ajunge fugind la telefon exact cit sa mai auzi cum cineva inchide receptorul “. (Legea Ghicicineafost)

“Mereu sint doua filme bune pe doua programe diferite la televizor… .dar mereu la aceasi ora”. (Legea Isibatjocdenoi)

“Probabilitatea de a te pata in timpul mesei creste direct proportional cu necesitatea de a-ti pastra haina curata! (Legea Numaiplescai)

“Orice corp omenesc scufundat intr-o cada facind o baie relaxanta cu spuma face sa sune telefonul! “. (Legea Cinedracusunaloraasta)

“Orice corp omenesc asezat pe WC face sa sune soneria de la intrare!”. (Legea Nicisamacacinlinistenupot)

“Viteza vantului creste direct proportional cu pretul coafurii recent facute!”. (Legea Chelulnuseagita)

“Daca, dupa multi ani, te decizi si arunci ceva ce nu ai folosit demult…. Nu vor trece nici trei zile si vei avea absoluta si urgenta nevoie exact de acel obiect! “. (Legea Samibagpicioarele)

“Mereu cand ajungi punctual nu va fi nimeni sa te vada, dar cand intarzii doar 5 minute… vor fi toti deja prezenti … si toti se vor uita la ceas si vor clatina din cap! (Legea Namaripilapicioare)

CONCLUZIE: Nu lua asa in serios viata, la urma urmei oricum nu scapi viu din ea!

Pe de alta parte, amintindu-mi de intelepciunea ardeleneasca pomenita de Femeia simpla, am reusit sa fotografiezpe sosea o ilustrare a respectivei zicale la moda, importata in regat (masina era de Bucuresti). Enjoy!

Monday

Am scapat momentan de nebunie. Dar vine el urmatorul deadline…

Una dintre noutati este ca ma apuc de sport. Bineinteles, nici de data asta nu trebuia sa imi fie usor. Centrul la care am mai fost acum cativa ani s-a inchis, vreo doua sali de fitness ieftine sunt full cand pot eu sa merg si singura sala care mi-a placut e atat de scumpa incat nu merita. Drept pentru care m-am enervat teribil si mi-am cumparat o banca de fitness care imi ocupa jumate de sufragerie. Cand am vazut-o in magazin, nu parea atat de mare :D. Mi-a luat vreo trei ore sa o montez si am facut febra musculara din cauza asta, mai dihai decat as fi facut in urma fitness-ului in sine. Dar asta m-a facut sa ma simt bine. Uite, frate, m-am descurcat sa compun un adevarat puzzle 3D  fara nici un fel de ajutor extern si fara accidente :D. Bine ca nu l-am mostenit pe tata, care are doua maini stangi. Acum mai am nevoie doar de niste greutati (in sensul propriu, ca in cel figurat nu duc lipsa) si, bineinteles, de ambitia de a ma tine de exercitii.

In alta ordine de idei, tot in contextul initiativelor mele de a face mai multa miscare si de a schimba ceva (pozitiv) la viata asta a mea (si daca tot am ramas, temporar, fara masina de serviciu), dimineata am plecat de acasa cu planuri marete. Sa ma duc pe jos vreo doua statii, pana la capatul unor autobuze, printre care ar fi trebuit sa se numere si cel de care as fi avut nevoie pentru a ajunge la serviciu. Ma pregatesc temeinic (cu carte si cu covrigi) si pornesc in excursie. Vreme frumoasa, caldut afara… Ce mai, o placere. Si radeam, in sinea mea, crezand ca in sfarsit ma ocoleste ghinionul. Ca putea sa ploua cu spume, numai asa, ca sa imi strice mie cheful de plimbare si de economisit banii pe care as fi putut sa ii dau pe taxi.  Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Ajung la capatul autobuzelor ca sa constat ca majoritateaau fost deviate si ca ala de care aveam eu nevoie nici macar nu mai trecea pe acolo. Bee-au-ti-ful. Deci a trebuit sa iau din nou taxiul. Asta-i viata. Sa vedem ce bafta am diseara in a descoperi alta alternativa de transport in comun catre casa.

Retro…

Cautand zilele trecute niste numere de telefon importante, am dat, intr-o agenda, de un text pe care l-am scris anul trecut prin martie sau aprilie, dupa ce am aflat ce nume poarta problemele pe care le am. Intre timp am uitat de textul ala, dar problemele si sentimentele au ramas. Il recuperez acum… Pentru ca am momente si acum cand mai gandesc si mai simt asa. Sper ca din ce in ce mai rar.

Sa traiesti cu gandul ca nimic din ceea ce iti doresti nu se poate implini decat in vis… Si nici macar asupra visului sa nu ai control. Sa fie totul asa… ca nisipul fin de pe plajele altei varste… Sa il strangi in pumn crezand ca este aur si sa ti se scurga printre degete cu atat mai repede cu cat strangi pumnul mai tare. Sa locuiasca in palma ta o clepsidra cu sens unic…

N-ai avut decat o sansa si acum trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca a ratat-o altcineva sau altceva pentru tine, inca de dinainte de a te naste.

Spune-mi…

Ce gust are certitudinea atunci cand esti singurul care Stie intr-o lume in care toti Spera, intotdeauna interogativ? Ei isi doresc raspunsuri. Tu ce iti mai doresti si cum de mai poti sa-ti misti picioarele unul dupa celalalalt si inima de la o clipa la alta, in timp ce timpul ti se scurge printre degete?

Cum de ramai cand pana si visul ti-e facut din pirita? De ce irosesti atata aer si energie degeaba? Altii au mai multa nevoie de ele decat tine.

Te agiti uneori chiar mai mult decat cei ce nu Stiu si vor sa Afle. Dar tu Stii deja: cu cat mai tare te zbati, cu atat mai mult te afunzi in mlastina ta personala, croita pe masura, nici prea larga, nici prea stramta, ca nu cumva sa plezneasca pe la incheieturi.

Nu viata e o iluzie. Ci faptul ca ai putea vreodata sa iti ispasesti condamnarea la sentimente.

Deadline…

…uri. Ma seaca de energie si inspiratie. Plus extra paperwork, care ma calca pe nervi. Revin cand imi mai revin :D.

All’s well

In primul rand, scuze pentru tacerea de cateva zile. Am avut si inca am multe pe cap si un nivel scazut de energie si de chef de viata, desi lucrurile s-au desfasurat relativ bine vineri seara. In orice caz, mai bine decat ma asteptasem sa decurga. Tata nu a reactionat violent si a inteles problema, atat cat putea sa inteleaga. Asa cum am zis anterior, ma asteptam sa inteleaga, fiind o persoana inteligenta care percuteaza imediat la argumentele logice si/sau stiintifice. Ma asteptam, poate, sa se arate mai afectat sau sa imi reproseze ca i-am spus abia acum. In schimb, a spus cateva chestii care m-au linistit si chiar m-au bucurat: unul ar fi ca ma sustine din toate punctele de vedere, ca indiferent ce sunt, fata sau baiat, sunt copilul lui. Iar al doilea a fost un comentariu interesant: nu te poti pune cu natura. L-am intrebat, desigur, ce vrea sa spuna prin asta. Si mi-a raspuns ca daca asa m-am nascut, trebuie sa facem totul ca sa imi gasesc linistea si fericirea. Stiu, suna putin a limba de lemn si poate chiar e, pentru ca deocamdata nu stim exact nici eu nici el ce anume inseamna “totul”.

Inca nu e pregatit 100% sa ia in considerare alternativa tranzitiei si insista sa ma duc intai la psihoterapie si sa aflu sigur daca asta este singura alternativa. Dar eu oricum asta vroiam sa fac din start. I-am propus si sa mearga si el sa vorbeasca virgula cu psihologul ca sa inteleaga mai bine despre ce e vorba. Totul e, acum, sa il si gasesc si sa mai si merg la terapie. Recunosc ca am o stare de timorare referitoare la o eventuala evaluare psihologica. Dar e necesara si este primul pas, macar ca sa ma linistesc.

Un alt lucru pe care mi l-a propus a fost sa iau in considerare alternativa de a infia un copil care, dupa cum crede el la momentul de fata, mi-ar ocupa gandurile si mi-ar umple viata, m-ar implini din alte puncte de vedere decat cele legate de o eventuala relatie de cuplu sau viata sociala in contextul identitatii mele de gen. Dar eu nu cred ca este cea mai buna solutie totusi. In primul rand pentru ca acel copil are nevoie de o anumita stabilitate afectiva si nu de dilemele existentiale ale parintelui lui :D. In al doilea rand pentru ca, totusi, recunosc, imi doresc sa fiu parinte, dar nu e singurul lucru pe care mi-l doresc. Si tot incomplet sufleteste as fi. Nu poti inlocui un lucru pe care ti-l doresti cu tot sufletul cu un lucru pe care ti-l doresti mai putin si la care nu te poti raporta asa cum doresti in absenta tranzitiei respective. Iar un al treilea argument este faptul ca adoptia unui copil de catre o persoana singura poate fi chiar mai dificila din punct de vedere legal si birocratic decat tranzitia :D.

Am mai discutat si diverse scenarii pentru a obtine banii necesari in cazul in care o sa merg pe tranzitie. Si chiar si in cazul asta a zis ca ma sustine. Una peste alta, daca intr-adevar este asa cum spune, am un sprijin serios in toate “tribulatiile” mele prezente si viitoare. Iar discutia a fost normala si relativ relaxata.

Ciudat este ca ma asteptam sa ma calmez mai mult si nu e asa. Tot am stari de nervozitate inexplicabile de data asta, tot am insomnii si vise multe si obostoare cand reusesc sa adorm, tot n-am chef de nimic si trebuie sa fac eforturi sa ma mobilizez si sa ma concentrez pe ceea ce am de facut. Mai ales ca mi s-au aglomerat treburile profesionale si extraprofesionale si acus vin si deadline-urile :D.  Dar sper sa treaca.

Nu mai pot!

Vreau sa dorm si eu noaptea ca omu’! In ritmul asta ajung la capatul nervilor si al puterilor in no time! Cred ca trebuie sa trec pe ceaiuri si pe sport cat de repede posibil.

Poate ma mai linistesc dupa ziua de vineri.

Carwash si intrebari retorice

Initial vroiam sa postez insemnarea asta la categoria draci, si de altfel am si inceput sa scriu ceva destul de vehement cand inca ma mai aflam la spalatoria de masini, ieri dupa amiaza. Intre timp m-am calmat si am inceput sa analizez. Deformatie profesionala :P.

Dupa cum spunea o prietena din strainatate, cand ii povesteam, duminica pare a fi ziua nationala de spalat masina a romanilor. Mai ales daca mai e si suficient de cald cat sa nu iti inghete usile dupa o astfel de experienta. Cam stiam eu ce ma asteapta, asa ca m-am inarmat cu o carte, un hamburger, o cafea de la OMV si cu un munte de rabdare.

Cozile de la spalatorii imi amintesc uneori de cele la benzina de pe vremea lui Ceausescu. Habar n-am de ce, pentru ca nu-s chiar atat de mari si nici nu stai acolo pana te uita Dumnezeu, chiar daca au cam trecut vreo doua ore pana sa intru pe banda. Spalatul masinii nu e la fel de important ca si combustibilul si nu “trebuie” sa stai la coada daca n-ai chef. Pur si simplu lasi masina in pace, cat o fi ea de murdara, si decizi sa iti petreci altfel duminica. Dar m-am ambitionat. Cu rezultate destul de ciudate.

Dupa cum ziceam, dupa vreo doua ore, patru tigari, juma’ de carte si ceva mancare si cafea - de parca eram la picnic, nu la coada - intru cu masina la “boxe”. Fapt care a generat un comentariu al tipei care se ocupa de boxa respectiva, prin spalaturi si dirijat “circulatia” a l’interieur, un comentariu pe un ton destul de antipatic, conform caruia oamenii astia sunt atat de idioti incat atunci cand ea spune sa ia volan drept, ei iau volan dreapta. Si asta asa, ca o adresare generala, usor retorica, desi stiam ca eu sunt tinta comentariului respectiv. Si tocmai de aia a facut-o. Comentariul m-a cam agasat un pic. Dar am trecut peste. Si a venit momentul sa scot masina din vagauna ca sa treaca la spalat interior. Aceeasi individa se intoarce cu spatele cand ma apropii si da sa intre in incaperea din spatele spalatoriei. Dau sa zic ceva, dar cui? Ma instalez la volan sa scot masina si mai aud un comentariu “ca nici macar un multumesc nu iti zic”. Okkk… sa zici cui? Unui spate intors? De data asta m-am cam enervat, dar nu sunt genul de om care sa faca tambalau. Daca ai vreo problema, spune-mi. Daca ai frustrari, sunt eu de vina?

Si a urmat faza de analiza, dupa ce mi-au mai trecut dracii. Merg la spalatoria asta de cativa ani, ce e drept nu foarte des. Tot timpul, de cand m-am mutat in zona, vad aceiasi oameni care lucreaza acolo. Nu dispare nici unul, nu apare nici unul nou. Si e o munca grea. Cred ca nu mi-ar placea sa lucrez in mediul ala ani de zile. Iarna ingheata apa pe tine, vara mori de cald, umezeala iti intra in oase, iti distrugi mainile de la substantele alea chimice si te mai trezesti si cu diversi nesimtiti pe cap. Care te considera inferior pentru ca le speli mertanu’ si faci munca de jos. Pana si aia cu Logan se cred superiori, i wonder why… numai pentru ca tu esti ala de le curata mizeria? Si atunci sa nu te apuce dracii si sa nu te porti urat?

Pe de alta parte, ce te impiedica sa cauti altceva, sa vrei altceva, sa lupti cu tot daca nu iti convine ce faci? Cine stie pe cati bani muncesti? Chiar atat de mult merita salariul de muncitor necalificat plus cativa lei bacsis de la fiecare, ca sa nu te gandesti sa pleci? Sa faci altceva? Sa evoluezi? Ce te tine aici? Gandul ca alta paine n-ai cum manca si daca pleci nu ai loc de intors? Frica de risc? Teama ca lasi pe altii pe drumuri, pe aia de pe-acasa care depind de salariul si spaga ta , daca incerci sa cauti altceva si nu reusesti?

Esti provider de servicii. Eu am nevoie de tine acum. Ma port ok sau nu… desi mai degraba ma port ok. (vorbesc in numele meu) Iti cunosc munca si poate ca uneori, ca acum, o apreciez la adevarata dificultate. Dar ce satisfactii ai tu de pe urma muncii asteia? Si cat de mult conteaza? Cum arata casa in care stai si familia din care faci parte? N-ai ales sa cersesti, n-ai ales sa furi si sa tragi aurolac pe nas. Muncesti mai mult decat mine, pe bani mai putini. De ce ti-as fi superior? De ce te-ai simti frustrat?

Poate ca beleaua e undeva la mijloc. La mine ca uneori ma port aiurea cand ai o zi proasta si ca am tendinta sa te ignor. Am si eu problemele mele, asa cum le ai si tu pe ale tale. Iar la tine ca te complaci intr-o situatie care te frustreaza. Poate ca nici macar nu suntem atat de diferiti. Si eu ma complac, nu intr-o singura situatie care ma frustreaza, ci in doua. Si atunci cine sunt eu sa te judec? Si cu ce iti sunt superior? Si, in fond si la urma urmii, de ce trebuie sa existe superioritate anyway?

Uite-asa isi complica omu’ existenta cand n-are ce face. Dar uneori nu strica sa te mai gandesti si la ceilalti. Mai ales cand te apuca dracii aiurea, fara sa incerci sa intelegi “fatza nevazuta a lunii”.

Animals are beautiful people…

…or the other way ’round.

Imi amintesc de un documentar mai vechi, realizat in 1974 de Jamie Uys, care prezenta lumea animala din desertul Namib prin prisma unor calitati sau comportamente considerate de majoritatea fiintelor umane ca fiind trasaturi definitorii pentru specia evoluata de Homo Sapiens.

Dar se pare ca la inceput n-a fost nici oul, nici gaina, ci supa primordiala, bulionul biologic darwinian care… nu ne-o fi lasat el mostenire scrisul si cititul, dar macar ne-a invatat, pe calea ADN-ului, arta supravietuirii tradusa, mai mult sau mai putin constient, prin instinctul de conservare.

In documentarul “Animals are beautiful people” este prezentata intr-o maniera extrem de “umana” o parte din miracolul supravietuirii unor specii, chiar si in conditii extreme, cu aspecte inedite si cu zambetul pe buze.

Unde vroiam sa ajung, de fapt, prin asta? Vroiam sa spun ca, asa cum un sarpe se ascunde in nisip pentru a-si astepta prada, sau cum o ratza stie sa se prefaca ranita pentru a-si salva puii de sub botul (pofticios) al hienei, pentru ca mai apoi sa o stearga frumusel de sub acelasi bot odata pericolul trecut… Asa si omu’ s-a nascut cu talentul disimularii in sange.

Degeaba se lauda grecii antici ca ei au inventat teatrul. Ei au intr-adevar meritul de a fi printre primii atestati ca au consemnat cu stylus pe papirus (sau ce o mai fi fost pe acolo; cred ca incurc un pic civilizatiile) rodul unei imaginatii izvorate tot dintr-o necesitate, plasata destul de sus in piramida lui Maslow. Toata stima pentru Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan et Co. Ei poate au inventat fictiunea pe suport (multi)media. Dar nu si actorii.

Cam lunga introducerea, dar daca e sa ma destrabalez, ma destrabalez.

Si fac un salt brusc si o comparatie fortata. Teatrul a fost inventat de acei oameni minunati numiti animale. De serpii ascunsi in nisip, numai cu varful cozii afara pentru a atrage rozatoarele. De ratza ranita. De Latimeria, pestele cu rudimente de picioare, care poate fi veriga lipsa din lantul evolutiv. De ornitorincul care cloceste oua pentru a-si hrani puii cu lapte.

Nu ma pot abtine sa nu mai fac un salt mortal, desi stiu ca s-ar putea sa-mi rup gatul. Cred ca si in mine (si in cati altii?) si-a facut simtita prezenta vocea teatrului ancestral al instinctului de conservare. Am trait mai bine de 30 ani ascunzandu-ma, camuflandu-ma sub pretinse trairi si sub fraze mai mult sau mai putin stereotipe, care sa-mi afirme apartenenta la un macro-grup etichetat social (si natural?) ca “normal”. Am crezut si cred in continuare in justetea anumitor aspecte ale acestei abordari a normalitatii si chiar m-am considerat uneori a fi un element deviant. Poate ca sunt, cine stie? N-am gasit inca pe cineva care sa stie si sa imi mai si spuna daca da sau nu si, din pacate, chiar si Dumnezeu tace, lasandu-mi ca povara liberul arbitru si incertitudinea privind amestecul unei anumite codite mefistofelice in starea mea de fapt. Dar pana acum nu m-a stiut nici vantul, nici pamantul. M-am camuflat in uniforma de catar de am ajuns chiar si eu sa ma intreb ce anume sunt: iapa sau magar?

Numai ca asa nu se mai poate. Macar fata de propria persoana si fata de firele de nisip din jur, sarpele trebuie sa recunoasca si sa inteleaga faptul ca e sarpe, nu nisip. Nu de alta, dar nici mancarea dobandita prin disimulare si nici Oscarul pentru cel mai bun rol secundar in propria viata nu tin de cald in interminabilele nopti friguroase din desertul interior. Chiar daca traiesti. Oarecum.

PS: Pentru cine vrea sa stie mai multe despre documentar: http://www.imdb.com/title/tt0071143/